Mai sunt speranțe

De obicei (întotdeauna, de fapt), pe site-ul ăsta nu prea am articole pozitive. Au contraire, sunt toate negative. Prin puterea exemplului. Orice articol de aici e un „așa nu!”. Dar, cu vreo douăzeci și patru de ore în urmă, s-a întâmplat ceva ce m-a făcut să sper că nu e totul pierdut.

Un tânăr a dat peste cap orice calcule și mi-a arătat că se poate și altfel. Gândiți-vă câte argumente (stereotipuri, mai corect) s-au adunat împotriva lui! De la marca autoturismului, combinația de litere aleasă pentru înmatriculare, orașul în care era înmatriculată, vârsta șoferului… Toate păreau unite să-l condamne. Și, cu toate astea, a ținut să fie excepția. Deși (cred) neobservat de nimeni în afară de mine – era singur în mașină, sunt convins că nu a făcut-o ca să impresioneze pe cineva.

Dacă ar fi fost să pariez pe ceva, aș fi pus o sumă destul de mare pe pronosticul că persoana despre care am vorbit mai sus NU ar fi în stare de un astfel de gest, convins fiind că nu am cum să pierd. Și nu sunt un om care pune etichete altora. Pur și simplu aș fi pariat așa pe mai bine de 99,999% dintre oameni. Pentru că nu văd prea mulți oameni să facă asta. Nu șoferi de BMW, oameni, în general. Pietoni, chiar. Oameni! Fără altă clasificare. Dar uite că nu a fost așa. Și mi-ar plăcea să mă înșel mai des.

Vă rog, dați-mi ocazia să nu mai scriu aici!

PS: Îmi pare rău că nu am avut prezența de spirit să îl filmez, așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

comments-bottom